Om de știință deosebit, Raluca Ripan s-a născut la Iași, la 27 iunie 1894, într-o familie modestă.

“Sincer vorbind, când eram elevă învățam cu plăcere pentru o mulțime de motive. Pentru că voiam și îmi făcea plăcere să fiu lăudată de profesori, pentru a-i bucura pe părinți și pentru acea cunună de flori pe care o primea școlarul premiant la serbarea de sfârșit de an, spre mândria lui, a profesorilor și a părinților”. “Sigur–afirma Raluca Ripan–pe măsură ce anii trec și te maturizezi, ești tot mai conștient că motivele pentru care trebuie să înveți sunt mult mai serioase”. Raluca Ripan considera anii școlarității drept “vârsta descoperirilor”, iar pe elev “un explorator în universul cunoașterii” și fiecare cale străbătută în acest univers deschide alte drumuri și fiecare descoperire te îndeamnă spre alte urcușuri. “Sufletul și mintea care în anii tinereții și-au găsit bucurii și satisfacții în învățătură vor rămâne mereu deschise în fața culturii și a științei”.

Terminând liceul, Raluca Ripan s-a înscris și a absolvit Secția de chimie a Facultății de Științe a Universității din Iași (1919). Ca studentă ea a fost sârguincioasă, disciplinată și perseverentă, atât prin prezența la cursuri cât și prin studiul individual, dar, mai ales, prin atenția încordată și pasiunea de a cunoaște și a descoperi printr-o muncă stăruitoare depusă în lucrările de laborator.

In anul 1922 la Universitatea din Cluj Raluca Ripan a obținut “doctoratul în chimie anorganică”, cu mențiunea “Summa cum laude”, devenind prima femeie din România doctor în științe chimice. Raluca Ripan a învățat să devină “cercetător științific” însușindu-și de la profesorii ei “o instrucție de specialitate și o educație de adevărat om de știință umanist” așa cum îi plăcea să spună adeseori, când vorbea despre formarea ei.

 De-a lungul anilor a efectuat numeroase cercetări pe diverse teme, cercetări efectuate personal sau împreună cu colaboratorii și elevii săi, lucrări unanim recunoscute prin valoarea lor științifică : Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliză (ediția I, 1954) ; Curs de chimie anorganică. Metaloizi (1954-1955) ; Manual de lucrări practice de chimie anorganică (1961, în colab.) ; Chimia metalelor (vol. I, 1968) ; Chimia metalelor (vol. II, 1969, în colab.) ; Tratat de chimie analitică (1973).

Personalitate complexă, Raluca Ripan a fost aleasă în 1948 membru titular al Academiei Republicii Populare Române, motivarea acordării acestui înalt titlu științific fiind făcută de către academician Coriolan Drăgulescu, devenind astfel “prima femeie academician din țara noastră”. În această calitate, Raluca Ripan s-a preocupat de a crea condițiile unei munci științifice de mari proporții, de a organiza și îndruma cercetarea științifică.

O mărturie a contribuției aduse în cercetare, a inovațiilor și rezultatelor realizate de academician Raluca Ripan și colectivele îndrumate și coordonate de dânsa sunt și “certificatele de autor” și titlurile de “inventator” obținute. Bogata activitate științifică a academicienei Raluca Ripan i-a oferit ocazia să lege numeroase relații cu oamenii de știință și savanții reputați din multe alte țări. Ca urmare a recunoașterii meritelor sale, a fost aleasă “Membru de onoare a Societății de chimie industrială” din Franța, precum și “membru al societății Germane de Chimie”. Un eveniment de mare însemnătate, atât pentru Raluca Ripan cât și pentru știința chimică din România, l-a constituit decernarea titlului de “doctor honoris causa” din partea Universității “Nikolaus Kopernicus” din Torun, Polonia.

Profesoara Raluca Ripan a desfășurat o activitate complexă și susținută de formare a specialistului la diferite nivele : ca profesor de chimie, ca decan, ca rector. Domnia sa recomanda tinerilor pasiunea, invitând studenții să se gândească că profesiunea pe care și-au ales-o “cere ca omul să-i dedice toată viața … și chiar de-ar avea două vieți nu ar ajunge … deoarece știința cere o mare pasiune” ; consecvența, indicându-le studenților să se deprindă cu “o severă consecvență în acumularea cunoștințelor” ; modestia, indicându-le să nu-și închipuie niciodată că știu totul ; să nu lase orgoliul să-i stăpânească spre a deveni încăpățânați acolo unde ar trebui să cedeze, spre a pierde “un sfat util sau un sfat prietenesc” sau spre a nu se îndepărta de obiectivitate. Pentru toate acestea, cei care au cunoscut-o și au lucrat alături de ea îi vor păstra o vie și pioasă recunoștință ; pentru cei care nu au cunoscut-o, evocarea vieții și operei profesor academician Raluca Ripan poate constitui pilda vie a unei vieți de muncă perseverentă și creatoare, de pasiune și dăruire dedicate dezvoltării chimiei în țara noastră, un îndemn la muncă pentru atingerea celor mai înalte țeluri.

Bibliografie : 1. Constantin Gh. Macarovici, Georgeta Munteanu, Raluca Ripan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982. 2. Dicționar – Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982. [wiki]